CCR: masurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate au un caracter neclar si imprecis.

“Curtea constata ca dispozitiile art. 2, 3, 4, 5, 6 şi 8 din Legea privind masurile alternative de executare a pedepselor privative de libertate, prin caracterul neclar si imprecis, precum si prin omisiunea legiuitorului de a reglementa aspecte esentiale care să asigure caracterul previzibil al legii, încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa instanţei constituţionale, contravenind astfel prevederilor art.1 alin. (5) din Constituţie”.
“Astfel, legea nu prevede dacă supravegherea constă în paza efectivă a domiciliului persoanei condamnate, variantă eo ipso absurdă, sau într-o altă modalitate de monitorizare, dar care ar implica instituirea unor obligaţii în sarcina persoanei condamnate prin acte juridice cu caracter infralegal, ceea ce este inadmisibil din perspectiva respectării principiului legalităţii, în componentele sale referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei”.
“Art. 2 lit.b) defineşte măsura alternativă ca un mod mixt de executare a pedepsei: în regim de detenţie la domiciliu şi în regim de detenţie într-un centru de detenţie special înfiinţat pentru această măsură sau în penitenciar, în vreme ce art. 5 din lege defineşte măsura ca un mod fracţionat de executare a pedepsei: numai în zilele de sâmbătă şi duminică, într-un centru de detenţie special înfiinţat pentru această măsură sau în penitenciar”, menţionează CCR.
“Odată îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 3 din lege, judecătorul nu are criterii obiective şi concrete în funcţie de care să determine aplicarea sau refuzul aplicării uneia dintre măsurile alternative, ci trebuie să dispună cu privire la măsura pentru care persoana condamnată a optat, în funcţie de interesul său individual raportat la avantajele/beneficiile pe care măsura i le oferă. Într-o atare situaţie, legea deturnează instituţia individualizării judiciare a executării pedepsei, întrucât judecătorul nu are pârghiile necesare realizării unei atare individualizări, omisiunea includerii unor criterii precise pentru dispunerea uneia dintre măsurile alternative afectând nu numai caracterul previzibil al legii, ci şi scopul acesteia, acela de a institui măsuri de natură judiciară, alternative, de executare a pedepsei privative de libertate”.

Author: Adrian Abalasei