O zi pe sectie in penitenciarul de femei Târgșor.Eroina.

Primim pe mailul nostru o adevărată dovada de tărie de caracter, despre cum este sa lucrezi pe o secție de deținere intr-un penitenciar de femei.

Ora 6:00 trezirea.Incepe pregătirea pentru munca și repede spre stație ca vine autobuzul și nu ai vrea sa îl pierzi,nu de alta dar nu se întoarce după tine.. iar taxiul pana la Targșor te ustura la buzunare.

Dupa 20 de minute ajung la penitenciar si trec prin cele doua controale,in PC1 (poarta principala)și PC 2 (intrarea în sectorul de detinere)

Ajunsa pe sectie sunt informata de către colega care urmează sa iasă din serviciu ca:

– “Maria” a înghițit cioburi, 3 lame, 1 pereche de cercei ca așa a vrut ea ..sa se mai plimbe puțin pe la spital, sa mai cerșească 2 – 3 țigări și de ce nu, sa vadă penitenciarul Spital Rahova sau Jilava (schimba aerul, schimba fraierul);

– Ca “Elena, “băiețel de meserie”, s-a certat cu “Gabita” din cauza geloziei (așa e în familie mai exista și certuri și cum suntem obișnuiți ca barbatul sa mai dea câte un pumn femeii, așa și “Mirela” a lovit-o pe “Găbita” ,din prea multa dragoste;

– Camere x nu trebuie sa se întâlnească cu camera Y ;

– Azi ai comisie de regim, instanțe, trebuie sa iti aducă pontajele pentru fetele de la curățenie, uite și “lenuta” a țipat, a bușit cu scaunul în ușă ca nu am lăsat-o sa ia țigări de la camera cutare, a zis ca se taie, mi-a luat raportul în organul ei genital de barbat, imaginar, ca oricum nu avem ce îi face noi ei…este în amânare etc etc.

Incepem apelul detinutelor: supraveghetoarea care iese din serviciu îmi deschide câte o camera,pe rand.Îmi iau fața de dura.. Un fel de “astăzi sunteți cu mine” și intru în camera cu deținutele condamnate pentru omor, tâlhărie, trafic de persoane, etc…lovesc cu ciocanul de lemn (evident aproape la fel de greu cam cât mine cu tot cu bocancii din picioare, că na suntem echipati pentru război),verific baia,cambuza…și încep sa se uda vocile “doamnelor” vizibil iritate: “haideți domnișoara și în cambuza va uitati?”,”auzi sa îmi dai drumul la priza ca vreau sa fac ceai ca sunt răcită si în pușcăria ăsta se moare”,”da ce corp ai regina mea…si ce buze…mancati-as frumusețea ta “…adun toate biletele (probleme medicale, juridice, raport comandant, biblioteca, coafor, magazie)+10-20 de alte cereri.). Ridic sprânceana și le intreb: Mai aveți ceva de comentat în timpul apelului”?..”nu regina mea…mancati as p…a ta”si așa se continuam la fiecare camera.

Super-eroina din mine se activează de îndată ce iese apelul.Raman singura pe toata sectia impartita pe 3 regimuri de executare si nu apuc bine sa completez actele de intrare în serviciu ca aud: “domnisoara priza”,”hai păpușa mea mâncați-as talentul tău mai vine cabinetul”?,”la aer mai ieșim și noi”,”a venit domnul comandant?”,”mi-au intrat banii aseară, azi sa mă scoți la magazin ca dacă nu mă arunc în geamuri “….și cum tot am auzit de când m-am angajat, “copilu” la pușcărie iți trebuie orientare! “bummm!””copilul se transforma..devine pe loc psiholog,doctor,magician,un fel de balaur cu doua capete care printr-o forță nu știu de unde apărută reușește sa potolească doua camere de odată unde bineînțeles începuse lupte mai ceva ca în ring. Devine un fel de “nu știu ce” dar ziua pe secția de maxima siguranță trebuie dusa pana la final… practic “copilul” la pușcărie devine actorul principal dintr-o lupta continua cu el însuși pentru a mai încheia încă o zi la pușcărie in siguranta.Și rămâne acolo ferm ,pe poziții. ..gata în orice moment sa devină ce nu s-ar fi gândit vreodată ca va putea deveni.Oricum nu prea are încotro și se inarmeaza cu răbdare, energie,”cardeala de puscarie”.Dar nici copilu nu e prost,e și el “haladit” stie când sa țipe, când sa bata din picior, știe ca “vrajeala “e o soluție buna când intra într-o camera de maxima siguranță unde câte deținute sunt tot atâtea probleme. Trebuie sa aibă vorbele pregătite ca doar vorbește cu deținutele “din garda veche a penitenciarului” și au ele pușcărie făcută, exact cât vârstă copilului și nu pot fi păcălite cu orice vorba aruncata în vânt.Uite asa”copilu”devine cel mai “haladit”, șef la el pe sectie,unde se comporta așa pana la finalul zilei (12h. ).12 ore în care daca apuca sa mănânce 2 sandvișuri, sa bea niște apa, unde nici nu mai contează ca are febra, temperatura, pentru ca oricum cabinetul medical nu este destinat angajatilor, fiind un lux doar pentru doamnele cazate aici.”Copilu” a uitat ca la ora cutare trebuia sa sune acasă, ca in 12 h de munca “îi fuge imaginea”..si abia mai are energie sa ajungă la poarta care o duce inapoi in “libertate”.