Schimbarea implementata sau impusa? – Sagetile K’meliei

Schimbarea implementata sau impusa?!

 

Motto:
         “Proiectul european pare tot mai mult un proiect esuat, pentru ca nu a putut fi tradus in proiect politic si imersat in mentalul colectiv.”
Vasile Sebastian Dancu- Politically INcorect.Scenarii pentru o Romanie posibila

Aceasta fraza m-a facut sa ma gandesc, sa ma intreb de ce a esuat demilitarizarea sistemului penitenciar romanesc?!

             De ce cred eu ca demilitarizarea a esuat?Din mai multe motive si poate cel mai important ar fi acela ca in interiorul sistemului comunicarea este la fel de autistica, se limiteaza la ordinele date de sus in jos, nu se  asteapta feedback, acest concept nu exista in filozofia celor care ne conduc.In foarte rarele ocazii in care ni se solicita puncte de vedere in legatura cu anumite proiecte se face intr-o maniera pur superficiala, de azi pe maine, este evident ca se face doar pentru a bifa un act, o actiune obligatorie dar care nu este facuta din convingere si deci nu este luata in seama.
            Sistemul este la fel de inchistat ca si cand era militar, e drept nici cei din exterior nu stiu ca  acum nu doar ca au  acces in penitenciare ci chiar este de datoria lor  sa verifice calitatea hranei, cantitatea de iradiatii,…Aceasta inchistare, lipsa de comunicare in interior dar si cu exteriorul face sa se perpetueze comportamentul si gandirea cazona.Paza  continua sa fie principala activitate in orice penitenciar si ei continua sa  se vada cuiul lui Pepelea, sa-i vada pe ceilalti inutili sau meniti sa le ingreuneze lor viata. Serviciul de reinsertie sociala au tot felul de programe care dau al naibii de bine pe hartie, in CV-urile profesionale ale colegilor dar nu am vazut eficienta, nu am vazut sa aiba programe eficiente care sa reduca agresivitatea  celor cu numeroase autoagresiuni in antecedente, a celor impulsivi sau a celor depresivi si cu tentative suicidare, se constata si se intocmeste catre paza si uneori si catre medical un referat care recomanda o mai stricta supraveghere a detinutului depresiv sau agresiv si cu asta ei considera ca si-au facut datoria…Nu am vazut programe care sa ii pregateasca pe cei care urmeaza a fi liberati dupa pedepse lungi, ani de zile in care au avut extrem de  putine contacte cu exteriorul si nu au idee despre cum este cu adevarat viata afara din inchisoare.
               Toata lumea este sufocata de scriptologie, din ce in ce mai multa, introducerea programului de evidenta computerizata nu a facut decat sa ne dubleze munca.Comunicarea extrem de deficitara  face colaborarea  dintre diferite compartimente dificla, greoaie, fiecare urmareste sa aiba liniste pentru a putea lucra la scripte si alte “hartii” ( introducerea in programul de evidenta computerizata este tot un fel de hartogarie dar cu tastatura si nu cu pixul) dar la ce anume ne-ar ajuta pe noi cu adevarat, pe noi ca sistem in intregime, in toata complexitatea nu prea se gandeste nimeni pentru ca sistemul pare schizoid, pare o persoana cu personalitati multiple, personalitati care nu au nimic in comun decat coabitarea in acelas penitenciar…
                Cauzele acestui esec stau in opinia mea in primul rand in faptul ca schimbarea este impusa din afara, cei care au impus schimbarea nu cunosc sistemul din interior si astfel ei nu au putut implementa schimbarea ci doar sa o IMPUNA ! Aceeasi situatie o intalnim si cu organismele UE care ne monitorizeaza si verifica, nu cunosc dar nici nu doresc sa cunoasca nimic despre cum traieste romanul obisnuit, cinstit si platitor de taxe, standardele lor de referinta nu prea au nimic comun cu realitatea romaneasca. Aceasta atitudine a  organismelor UE provoaca rezistenta sistemului si inchistarea acestuia astfel incat concluziile in loc sa duca la implementarea unei schimbari fac schimbarea posibila doar pe cale de a o forta, a o impune, concluziile sunt un dialog al surzilor, ei au ca  puncte de referinta niveluri de trai si psihologii straine Romaniei iar sistemul se scutura un pic si nu ramane cu nimic, cam ca si apa care nu se prinde de o gasca…
                 Cu totii suntem hartuiti in toate modurile posibile de catre detinuti, intrarea Romaniei in UE le-a oferit  detinutilor mai multe  cai de hartuire  a personalului iar lipsa de profesionalism si verticalitate a celor care au negociat aderarea noastra si acum a reprezentantilor nostri pe langa organismele UE este exploatata de catre detinutii cu un anumit bagaj educational si cu un anumit  spirit de smecheri, descurcareti care intuiesc orice fisura a sistemului si o transforma intr-o oportunitate pentru ei.Instabilitatea politica din ultimii ani si dependenta de politic a oricarei administratii din Romania a facut ca la varful ANP si la conducerea majoritatii penitenciarelor noastre sa fie interimari. Un interimar nu are nici capacitatea si nici dorinta de a genera planuri cu bataie lunga pentru ca se simt in permanenta cu sabia lui Damocles deasupra capului. Din aceste motive in unitati nu se stie exact nici acum cum, in mod concret se acorda  asistenta juridica personalului  cand aestia sunt audiati, cercetati,  anchetati pentru ceva ce au facut in timpul serviciului si atunci cand noi solicitam aceasta asistenta ni se raspunde tardiv, intr-un limbaj de lemn, politicianist fara a ni se da solutii concrete, eficiente sau la momentul oportun. Se incearca prin temporizare si  abuz de limbaj tehnicist de lemn  sa se amane luarea unei decizii, sa se imparta responsabilitatea atator persoane incat prin multiple diviziuni responsabilitatea sa se piarda. Aceasta teama de a lua decizii ne face pe toti sa ne simtim singuri ca si gladiatorul in arena in fata fiarelor salbatice, neprotejati de catre sistem si asta este extrem de demoralizator pentru intreg personalul.
                  Ceea ce ma intriga pe mine este ca am intalnit nostalgia militariei la colegi tineri, care s-au alaturat sistemului dupa demilitarizare.La o prima vedere s-ar zice ca ei regreta militaria doar pentru ca nu au trait-o si din afara ei  au retinut doar ceea ce li se pare a fi avantajos: o tinuta impunatoare nu salopeta ca si cea actuala, prestanta profesionala nu strutocamila aceasta indefinita si aproape imposibil de pronumtat (F.P.S.S. din A.N.P) si un sistem care isi apara si protejeaza oamenii adica cam tot ceea ce acum nu avem. De multe ori insa am impresia ca nu este doar atat, lacunele educationale din invatamantul de baza ii face pe multi dintre colegii mei sa nu isi activeze inteligenta emotionala, empatia in special in relatia cu detinutii, ii vad si ii trateaza ca pe obiecte si nu realizeaza ca oricat de mic ar fi procentul celor reabilitati, un procent pozitiv inseamna un castig pentru ca nici un stat din lume nu isi permite sa ii intretina pe viata in penitenciare pe toti infractorii.

 “O constiinta impacata si pace in suflet va doresc tuturor.”
                                                                                             K’melia 

Be the first to comment